CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 1300 / 2013

Dosar nr. 1319 / 2013

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind amânarea la plată a obligaţiilor fiscale datorate de operatorii economici care nu încasează creanţele la termenul de scadenţă de la instituţiile publice

Analizând propunerea legislativă privind amânarea la plată a obligaţiilor fiscale datorate de operatorii economici care nu încasează creanţele la termenul de scadenţă de la instituţiile publice, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B704 din 31.10.2013,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare amânarea la plată a obligaţiilor fiscale datorate de operatorii economici care nu încasează creanţele la termenul de scadenţă de la instituţiile publice.

Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Având în vedere că propunerea legislativă are implicaţii asupra bugetului de stat, este obligatorie solicitarea unei informări din partea Guvernului, în conformitate cu dispoziţiile art.111 alin.(1) teza a doua din Constituţie.

De asemenea, ţinând cont de art.15 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, propunerea legislativă trebuie să prevadă sursele de acoperire a micşorării veniturilor bugetare, pe perioada amânării la plată a obligaţiilor fiscale.

Totodată, semnalăm că trebuie respectate prevederile art.7 din Legea responsabilităţii fiscale nr.69/2010, precum şi prevederile art.33 din Legea nr.24/2000, republicată, care reglementează obligativitatea efectuării studiului de impact.

3. Semnalăm că, în prezent, este în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, aprobată prin Legea nr.15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează eşalonarea la plată a tuturor obligaţiilor fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

De asemenea, menţionăm că Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte plăţile restante, ca fiind sume datorate şi neachitate care au depăşit termenul de plată prevăzut în actele normative sau în contract/factură.

Potrivit aceleiaşi reglementări, în măsura în care sumele datorate au o vechime mai mare de 90 de zile, calculată de la data scadenţei, acestea devin arierate.

Totodată, precizăm că sunt în vigoare o serie de prevederi care reglementează aceste situaţii rezultate în urma acumulării arieratelor la nivelul ordonatorilor de credite, acumulare care are ca efect neplata datoriilor către operatorii economici, şi, pe cale de consecinţă, imposibilitatea acestora de a achita taxele, impozitele şi contribuţiile către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.

Astfel, ca urmare a modificărilor aduse art.14 alin.(8) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.47/2010, s-a prevăzut că ordonatorii de credite au obligaţia să asigure achitarea plăţilor restante.

De asemenea, s-a prevăzut faptul că ordonatorii de credite pot face noi angajamente legale, în limita prevederilor bugetare aprobate, numai după stingerea plăţilor restante, înregistrate la finele anului anterior, respectiv a arieratelor din execuţia anului curent.

 Tot în acest sens, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.3/2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, alte măsuri financiare, precum şi modificarea unor acte normative, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2013, prevede la art.1 faptul că ordonatorii de credite ai bugetelor locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale şi ai instituţiilor publice de subordonare locală, care înregistrează arierate la data de 31 ianuarie 2013, au obligaţia diminuării acestora cu cel puţin 85%, până la data de 31 martie 2013.

În acest scop, art.2 prevede că ordonatorii de credite pot solicita de la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15 mai 2013, contractarea de împrumuturi din vărsăminte din privatizare, cu termen de rambursare de maxim 5 ani, în limita sumei de 120.000 mii lei.

Având în vedere cele de mai sus, pentru sistematizarea legislaţiei şi evitarea unor paralelisme în reglementare, sugerăm să se analizeze posibilitatea realizării unor intervenţii legislative asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.29/2011, aprobată prin Legea nr.15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile propuse urmând să fie corelate cu ansamblul reglementărilor din actele normative în vigoare.

În caz contrar, este necesar să se precizeze care va fi raportul juridic dintre aceste acte normative.

4. Norma propusă la art.5 alin.(1), potrivit căreia persoanele care au încasat, după termenul de scadenţă, creanţe de la instituţiile publice debitoare, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, beneficiază de scutirea la plata dobânzilor, penalităţilor de întârziere (...) pentru perioada cuprinsă între data la care trebuia efectuată plata şi data plăţii (...),
nu respectă principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art.15 alin.(2) din Constituţie.

             Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr.830/2008 şi Decizia 437/2013), s-a statuat că, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

5. Sub rezerva celor de mai sus, la actuala forma a proiectului, formulăm următoarele observaţii de redactare şi de tehnică legislativă:

a) la art.1 alin.(2), pentru rigoarea redactării, formularea „prevăzute la art.3 alin.(1) sau art.3 alin.(2) lit.a) din prezenta lege” se va reda sub forma „prevăzute la art.3 alin.(1) sau alin.(2) lit.a)”.

Totodată, având în vedere că ambele texte se referă la decizia de amânare, este de analizat dacă norma de trimitere trebuie să aibă în vedere cele doua elemente structurale ale art.3.

b) La art.2 alin.(2), pentru corectitudinea redactării, expresia „prevăzut la art.2 alin.(1)” se va înlocui cu expresia „prevăzut la
alin. (1)”, întrucât vizează un element structural al aceluiaşi articol.

Reiterăm această observaţie şi pentru art.5 alin.(3) - (5), cu referire la sintagmele „art.5 alin. (2)”, „art.5 alin.(1) - (3)” şi „art.5 alin.(4)”.

c) La art.3 alin.(2), precizăm că, în conformitate cu dispoziţiile art.IV alin.(2) din Legea nr.210/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, noţiunile de „dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere” au fost înlocuite cu noţiunea de „majorări de întârziere”. Reiterăm aceeaşi observaţie pentru toate situaţiile similare.

În textul preconizat pentru alin.(5), pentru precizia normei de trimitere, sugerăm redarea tuturor elementelor de identificare a actelor normative avute în vedere în sintagma „potrivit legii”.

d) La art.7 alin.(1), referitor la intrarea în vigoare a legii la data publicării ei, precizăm că, potrivit art.78 din Constituţie, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Este necesară, de aceea, revederea normei.

Cu privire la alin.(2), menţionăm că, potrivit art.65 alin.(3), din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora. De aceea, este necesară reformularea textului şi identificarea în mod expres a actelor normative ce se doresc a fi abrogate.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.